Conservare și Restaurare Praznicar – „Sfinții Elefterie, Nicolae, Haralambie, Mina, Vlasie, Antonie și Eftimie” (Sec. XIX)

Un calendar de sfinți protectori

La mijlocul secolului al XIX-lea, bisericile din București comandau adesea praznicare (icoane cu mai mulți sfinți), menite să ofere protecție spirituală comunității. Acest praznicar, provenit de la Biserica Sf. Nicolae Broșteni, reunește șapte sfinți foarte venerați în epocă, atât ierarhi, cât și mucenici, reflectând nevoia de mijlocire divină într-o perioadă de transformări sociale și politice importante în Țara Românească.

Parcursul restaurării

Icoana prezenta o degradare severă: suportul de lemn era rupt complet pe mijloc, cu crăpături suplimentare, oxidare puternică a vernisului, depuneri groase de murdărie și fum, precum și pierderi locale de strat pictural.

Am urmat o ordine metodologică riguroasă:

1. Consolidarea suportului lemnos – lipirea și unirea celor două părți despărțite pe mijloc
2. Stabilizarea și consolidarea stratului pictural instabil
3. Curățarea controlată a vernisului oxidat și a depunerilor
4. Integrarea cromatică reversibilă a zonelor cu pierderi
5. Aplicarea stratului protector final reversibil

Rezultatul

Praznicarul și-a recăpătat armonia și forța vizuală. Fondul roșu intens revine la strălucire, iar cei șapte sfinți apar acum cu claritate și solemnitate, redând icoanei prezența sa liturgică originală.

Descrierea icoanei

Icoana este structurată pe două registre și prezintă șapte sfinți protectori:

Rândul superior:

• Sf. Sfințit Mucenic Elefterie
• Sf. Ierarh Nicolae
• Sf. Mucenic Haralambie
• Sf. Mare Mucenic Mina

Rândul inferior:

• Sf. Vlasie (Blasie)
• Sf. Antonie cel Mare
• Sf. Eftimie cel Mare

Sfinții sunt reprezentați în picioare, fiecare cu atributele specifice (cărți, cruci, veșminte ierarhice sau martirice), pe un fond roșu intens caracteristic perioadei.

Context istoric

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, pictura religioasă din Muntenia traversa o ultimă fază a stilului post-bizantin, combinând tradiția canonică cu influențe academiste ușoare. Zugravii (mulți de origine greacă sau formați în atelierele bucureștene) realizau astfel de praznicare pentru iconostase sau pentru naos, ca o modalitate de a oferi credincioșilor un calendar vizual al sfinților protectori. Piesa de la Broșteni este o mărturie reprezentativă pentru acest tip de comandă bisericească.

Fișă tehnică de restaurare:

• Denumire: Praznicar cu Sfinții Elefterie, Nicolae, Haralambie, Mina, Vlasie, Antonie și Eftimie
• Datare: Secolul al XIX-lea (probabil a doua jumătate)
• Proveniență: Biserica Sf. Nicolae Broșteni, București
• Stil: Post-bizantin târziu
• Tehnică: Tempera cu emulsie de ou pe suport de lemn
• Probleme constatate: Ruptură majoră pe mijloc a suportului lemnos, oxidare vernis, pierderi de strat pictural
• Intervenții efectuate: • Lipire și consolidare suport lemnos • Stabilizare strat pictural • Curățare controlată • Integrare cromatică reversibilă • Revernisare protector finală

---

Portofoliu personal de restaurare și conservare patrimoniu — Borundel Cosmin Restaurare artă, documente și obiecte de patrimoniu. Proiect personal.