Treceți la conținutul principal

Conservare și Restaurare Icoană Împărătească – „Maica Domnului cu Pruncul” (Hodighitria) (Sec. XIX)

O icoană împărătească readusă la viaţă

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în plină epocă a renașterii naționale și a consolidării bisericilor din Țara Românească, zugravii locali sau cei formați în tradiția grecească continuau să realizeze icoane de mari dimensiuni pentru iconostase. Această icoană împărătească de tip Hodighitria („Cea care arată calea”), primită de la Părintele Mihai Taraș din zona Giurgiu (posibil Letca Nouă), face parte din această categorie importantă de piese liturgice.

Parcursul restaurării

Icoana prezenta o degradare serioasă, marcată în primul rând de o crăpătură majoră care despărțise suportul de lemn în două părți, alături de oxidarea puternică a vernisului, depuneri de murdărie, pierderi de strat pictural și instabilitate generală.

Am respectat cu strictețe ordinea intervențiilor:

  1. Consolidarea suportului lemnos – lipirea și unirea celor două părți despărțite de crăpătura principală
  2. Stabilizarea și consolidarea straturilor picturale instabile
  3. Curățarea controlată a vernisului oxidat și a depunerilor
  4. Integrarea cromatică reversibilă a zonelor cu pierderi
  5. Aplicarea stratului protector final reversibil

Rezultatul

Icoana și-a recăpătat echilibrul structural și frumusețea originală. Maica Domnului apare acum cu o prezență calmă și protectoare, iar Pruncul Iisus cu gestul de binecuvântare capătă o claritate deosebită.

Descrierea icoanei

Maica Domnului este reprezentată în poziție frontală, ținând Pruncul pe brațul stâng. Iisus binecuvântează cu mâna dreaptă și ține o cruce în stânga – o compoziție clasică a tipului Hodighitria. Fondul albastru închis, nimburile aurite și detaliile decorative bogate pe veșminte reflectă o sinteză între tradiția post-bizantină și influențele academiste ale secolului al XIX-lea.

Context istoric

Perioada celei de-a doua jumătăți a secolului XIX a fost marcată de o intensă activitate de construire și înfrumusețare a bisericilor din Muntenia. Icoanele împărătești (cele mai importante de pe iconostas) erau comandate cu grijă, adesea de zugravi greci sau formați sub influența școlilor grecești. Ele combină respectul pentru canoanele iconografice tradiționale cu un modelaj mai realist și o paletă cromatică mai rafinată, adaptată gustului epocii.

Fișă tehnică de restaurare:

  • Denumire: Icoană împărătească – „Maica Domnului cu Pruncul” (Hodighitria)
  • Datare: Secolul al XIX-lea (probabil a doua jumătate)
  • Proveniență: Primită de la Părintele Mihai Taraș, zona Giurgiu (posibil Letca Nouă)
  • Stil: Post-bizantin târziu cu influențe academiste
  • Tehnică: Tempera cu emulsie de ou pe suport de lemn
  • Probleme constatate: Crăpătură majoră în suportul lemnos, oxidare vernis, pierderi de strat pictural
  • Intervenții efectuate: • Consolidarea și lipirea suportului lemnos • Stabilizarea stratului pictural • Curățarea controlată a vernisului și depunerilor • Integrare cromatică reversibilă • Aplicare strat protector final reversibil

Portofoliu personal de restaurare și conservare patrimoniu — Borundel Cosmin Restaurare artă, documente și obiecte de patrimoniu. Proiect personal.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Conservare și Restaurare Icoană Ușă Diaconească – „Sfântul Arhanghel Gavriil” (Sec. XVIII-XIX, Stil baroc popular românesc)

Am finalizat restaurarea unei icoane de mari dimensiuni, ușă diaconească reprezentând „Sfântul Arhanghel Gavriil” , datând din perioada secolului al XVIII-lea – începutul secolului al XIX-lea . Piesa provine de la Biserica Sf. Nicolae - Broșteni, București și se înscrie în stilul baroc popular românesc , caracteristic multor lăcașuri de cult din acea perioadă. Iată cum a arătat parcursul restaurării: După zeci de ani de expunere în condiții de umiditate, variații termice și fum de lumânări, stratul pictural prezenta oxidare puternică, depuneri groase de murdărie, vernis îmbătrânit, crăpături extinse și zone de instabilitate. Suportul de lemn și rama sculptată bogat ornamentată sufereau de fisuri, desprinderi și pierderi de material. În prima etapă s-a efectuat consolidarea și stabilizarea stratului pictural , operațiune prioritară pentru protejarea picturii. Ulterior s-a procedat la curățarea controlată a stratului pictural și îndepărtarea vernisului oxidat. Au urmat consolidarea s...

Borundel Cosmin — Interviu despre artă, restaurare și lumină

Interviu realizat de Mihaela Badea, studentă la Facultatea de Teologie din Alba Iulia, în cadrul unui proiect dedicat artei contemporane. „Arta nu este doar o imagine sau o tehnică. Pentru mine, ea este o stare, o formă de căutare și uneori chiar un mod prin care omul poate atinge liniștea.” În cadrul acestui dialog am vorbit despre parcursul meu artistic, experiența în restaurare și mozaic monumental, proiectele realizate în România și în afara țării, dar și despre seria de lucrări inspirată din Apocalipsa după Ioan. Interviu 1. Cum a început parcursul dumneavoastră artistic? Mă numesc Borundel Cosmin și am început să pictez în jurul vârstei de 5-6 ani. La acea vreme nu înțelegeam exact ce făceam atunci când pictam, însă simțeam o libertate aparte, ca și cum aș fi primit o superputere. În jurul vârstei de 8 ani am început să particip la concursuri de pictură naivă, iar acest lucru m-a apropiat și mai mult de lumea artistică. Am obținut locul III la un concurs internațional organizat l...

Orașul colorat și bunica gigant – Vise din copilărie

În copilărie, am avut un vis ciudat, plin de contraste. Mă aflam într-un oraș vesel, cu blocuri mici, cochete, pictate în culori vii și luminoase, totul părea desprins dintr-un basm cu veselie și gingășie. Străzile erau curate, iar atmosfera era caldă, plină de lumină și de prospețime. Orașul avea o simetrie liniștitoare, aproape jucăușă, ca o lume în miniatură construită pentru siguranță și explorare. Dar, brusc, această armonie a fost întreruptă. În mijlocul acestui decor calm, a apărut bunica mea, însă nu așa cum o știam. Era imensă, ca un uriaș care umplea spațiul, o prezență colosală care domina orașul întreg. Se mișca printre clădirile mici, ca și cum lumea însăși devenise prea strâmtă pentru ea. Nu simțeam neapărat frică, dar o neliniște subtilă s-a instalat în mine. Totul se schimbase de scară: orașul, care părea sigur și prietenos, devenise brusc un labirint fragil, iar eu încercam să înțeleg cum aș putea să mă ascund sau să scap din fața acestei prezențe uriașe. Există în vis...