Treceți la conținutul principal

Conservare și Restaurare Icoană – „Sf. Elefterie, Sf. Nicolae, Sf. Haralambie și Sf. Mina” (1834) – Influențe grecești

Patru sfinți protectori într-o icoană datată exact

În anul 1834, în plină perioadă de reorganizare a Țării Românești după Regulamentul Organic, un zugrav cu influențe grecești (probabil din cercul fanariot sau grec din București) realiza această icoană poliptică. Piesa provine de la Biserica Sf. Nicolae Broșteni din București și reflectă atât nevoia de protecție spirituală a comunității, cât și gustul artistic al epocii, marcat de tranziția de la tradiția bizantină către un limbaj mai academic.

Parcursul restaurării

Icoana prezenta o degradare complexă: vernis puternic oxidat, depuneri groase de murdărie și fum de lumânări, crăpături în suportul de lemn, pierderi de strat pictural și instabilitate a pigmentului.

Am intervenit cu atenție maximă, respectând etapele clasice de conservare-restaurare: stabilizarea suportului lemnos și a straturilor picturale, urmată de curățarea controlată a vernisului oxidat și a depunerilor. Au urmat consolidarea generală, integrarea cromatică reversibilă și aplicarea unui strat protector final reversibil.

Rezultatul

Icoana și-a recăpătat echilibrul cromatic și solemnitatea inițială. Cei patru sfinți apar acum cu claritate, veșmintele bogat ornamentate își arată detaliile fine, iar simbolul Sfintei Treimi din registrul superior capătă din nou prezență.

Descrierea icoanei

Icoana prezintă patru sfinți protectori, foarte venerați în secolul XIX:

  • Sf. Mucenic Elefterie
  • Sf. Ierarh Nicolae
  • Sf. Mucenic Haralambie
  • Sf. Mucenic Mina

Toți sunt reprezentați în picioare, în veșminte specifice (ierarhice și militare). În partea superioară se află simbolul Sfintei Treimi. Compoziția este ordonată, cu fond colorat și o abordare elegantă, tipică zugravilor greci activi în Țara Românească.

Context istoric

Anul 1834 marchează o perioadă de profunde transformări în Principatele Române. După încheierea războiului ruso-turc (1828-1829) și sub administrația Regulamentului Organic, Bucureștiul era un centru cosmopolit în care influența grecească (fanariotă și comercială) era încă foarte puternică. Zugravii greci sau formați în tradiția grecească realizau numeroase icoane pentru bisericile locale, combinând canoanele post-bizantine cu un limbaj artistic mai rafinat, cu atenție sporită la modelaj și la cromatica decorativă. Această icoană este o mărturie vie a acestei sinteze culturale.

Fișă tehnică de restaurare:

  • Denumire: Icoană cu Sf. Elefterie, Sf. Nicolae, Sf. Haralambie și Sf. Mina
  • Datare: 1834 (inscripție originală)
  • Proveniență: Biserica Sf. Nicolae Broșteni, București
  • Stil: Post-bizantin târziu cu influențe grecești
  • Tehnică: Tempera cu emulsie de ou pe suport de lemn
  • Intervenții efectuate: • Stabilizarea suportului lemnos și a straturilor picturale • Curățarea controlată a vernisului oxidat și a depunerilor • Consolidare și fixare pigment • Integrare cromatică reversibilă • Aplicare strat protector final reversibil

Portofoliu personal de restaurare și conservare patrimoniu — Borundel Cosmin Restaurare artă, documente și obiecte de patrimoniu. Proiect personal.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Conservare și Restaurare Icoană Ușă Diaconească – „Sfântul Arhanghel Gavriil” (Sec. XVIII-XIX, Stil baroc popular românesc)

Am finalizat restaurarea unei icoane de mari dimensiuni, ușă diaconească reprezentând „Sfântul Arhanghel Gavriil” , datând din perioada secolului al XVIII-lea – începutul secolului al XIX-lea . Piesa provine de la Biserica Sf. Nicolae - Broșteni, București și se înscrie în stilul baroc popular românesc , caracteristic multor lăcașuri de cult din acea perioadă. Iată cum a arătat parcursul restaurării: După zeci de ani de expunere în condiții de umiditate, variații termice și fum de lumânări, stratul pictural prezenta oxidare puternică, depuneri groase de murdărie, vernis îmbătrânit, crăpături extinse și zone de instabilitate. Suportul de lemn și rama sculptată bogat ornamentată sufereau de fisuri, desprinderi și pierderi de material. În prima etapă s-a efectuat consolidarea și stabilizarea stratului pictural , operațiune prioritară pentru protejarea picturii. Ulterior s-a procedat la curățarea controlată a stratului pictural și îndepărtarea vernisului oxidat. Au urmat consolidarea s...

Borundel Cosmin — Interviu despre artă, restaurare și lumină

Interviu realizat de Mihaela Badea, studentă la Facultatea de Teologie din Alba Iulia, în cadrul unui proiect dedicat artei contemporane. „Arta nu este doar o imagine sau o tehnică. Pentru mine, ea este o stare, o formă de căutare și uneori chiar un mod prin care omul poate atinge liniștea.” În cadrul acestui dialog am vorbit despre parcursul meu artistic, experiența în restaurare și mozaic monumental, proiectele realizate în România și în afara țării, dar și despre seria de lucrări inspirată din Apocalipsa după Ioan. Interviu 1. Cum a început parcursul dumneavoastră artistic? Mă numesc Borundel Cosmin și am început să pictez în jurul vârstei de 5-6 ani. La acea vreme nu înțelegeam exact ce făceam atunci când pictam, însă simțeam o libertate aparte, ca și cum aș fi primit o superputere. În jurul vârstei de 8 ani am început să particip la concursuri de pictură naivă, iar acest lucru m-a apropiat și mai mult de lumea artistică. Am obținut locul III la un concurs internațional organizat l...

Orașul colorat și bunica gigant – Vise din copilărie

În copilărie, am avut un vis ciudat, plin de contraste. Mă aflam într-un oraș vesel, cu blocuri mici, cochete, pictate în culori vii și luminoase, totul părea desprins dintr-un basm cu veselie și gingășie. Străzile erau curate, iar atmosfera era caldă, plină de lumină și de prospețime. Orașul avea o simetrie liniștitoare, aproape jucăușă, ca o lume în miniatură construită pentru siguranță și explorare. Dar, brusc, această armonie a fost întreruptă. În mijlocul acestui decor calm, a apărut bunica mea, însă nu așa cum o știam. Era imensă, ca un uriaș care umplea spațiul, o prezență colosală care domina orașul întreg. Se mișca printre clădirile mici, ca și cum lumea însăși devenise prea strâmtă pentru ea. Nu simțeam neapărat frică, dar o neliniște subtilă s-a instalat în mine. Totul se schimbase de scară: orașul, care părea sigur și prietenos, devenise brusc un labirint fragil, iar eu încercam să înțeleg cum aș putea să mă ascund sau să scap din fața acestei prezențe uriașe. Există în vis...