Borundel Cosmin — Interviu despre artă, restaurare și lumină

Interviu realizat de Mihaela Badea, studentă la Facultatea de Teologie din Alba Iulia, în cadrul unui proiect dedicat artei contemporane.

„Arta nu este doar o imagine sau o tehnică. Pentru mine, ea este o stare, o formă de căutare și uneori chiar un mod prin care omul poate atinge liniștea.”

În cadrul acestui dialog am vorbit despre parcursul meu artistic, experiența în restaurare și mozaic monumental, proiectele realizate în România și în afara țării, dar și despre seria de lucrări inspirată din Apocalipsa după Ioan.

Interviu

1. Cum a început parcursul dumneavoastră artistic?

Mă numesc Borundel Cosmin și am început să pictez în jurul vârstei de 5-6 ani. La acea vreme nu înțelegeam exact ce făceam atunci când pictam, însă simțeam o libertate aparte, ca și cum aș fi primit o superputere.

În jurul vârstei de 8 ani am început să particip la concursuri de pictură naivă, iar acest lucru m-a apropiat și mai mult de lumea artistică. Am obținut locul III la un concurs internațional organizat la World Trade Center, iar ulterior am participat și la alte concursuri unde am fost premiat.

Un moment important pentru mine a fost atunci când lucrarea mea „La Zoo”, realizată în stil naiv, a fost introdusă în patrimoniul național.

Totuși, după o perioadă, fără să conștientizez pe deplin amploarea talentului meu, am devenit mai dezinteresat de artă. Era o combinație de stări și emoții greu de explicat, care parcă nu mă mai lăsau să simt aceeași conexiune cu pictura.

În timp însă, am redescoperit arta dintr-o perspectivă mult mai profundă — nu doar ca expresie vizuală, ci și ca experiență spirituală și interioară.

2. Cum a influențat formarea în restaurare și experiența în mozaic parcursul dumneavoastră artistic?

Am absolvit specializarea Restaurare în cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din București, experiență care m-a format atât tehnic, cât și artistic, oferindu-mi o înțelegere profundă a materialelor, structurii și relației dintre imagine și suport.

În paralel, am dezvoltat o activitate consistentă în zona de restaurare, coordonând și realizând cel puțin 23 de proiecte documentate, incluzând icoane, obiecte sacre și intervenții pe patrimoniu de secolele XIX–XX, precum și restaurarea unei case tradiționale din 1935.

Ulterior, parcursul meu s-a orientat și către arta monumentală în mozaic, unde am avut oportunitatea de a lucra la proiecte de amploare.

Am colaborat la realizarea mozaicurilor de la Catedrala Mântuirii Neamului sub coordonarea artistului mozaicar Daniel Codrescu, experiență care a avut un impact important asupra dezvoltării mele profesionale și artistice.

De asemenea, am participat la realizarea ansamblurilor de mozaic pentru Catedrala din Făgăraș, precum și la proiecte internaționale desfășurate în Cipru și Egipt.

Pe lângă arta sacră, am contribuit și la realizarea monumentului „Metopa”, dedicat canotorilor români, din cadrul Memorialului Ivan Patzaichin din Tulcea.

Toate aceste experiențe m-au ajutat să înțeleg mai profund relația dintre spațiu, lumină, simbol și emoția transmisă prin imagine.

3. În ce mod considerați că arta v-a definit identitatea?

Cred că, în timp, arta devine parte din felul în care vezi lumea. Pentru mine, aproape orice idee sau acțiune creativă ajunge să conțină un element al frumosului.

Dacă acel element lipsește, parcă lipsește și esența. Este asemănător unei mâncări care are gust bun, dar nu are prezentare — experiența nu mai este completă.

Arta m-a făcut să caut frumusețea în aproape tot ceea ce fac și să privesc lucrurile dintr-o perspectivă mai sensibilă și mai profundă.

4. Care sunt temele sau ideile care revin cel mai des în lucrările dumneavoastră?

Pe măsură ce am crescut, temele religioase și simbolice au devenit centrale în creația mea.

Chiar și în vise am primit multe imagini și simboluri care m-au influențat artistic. Deși sunt și o persoană tehnică, simt că partea spirituală și artistică au rămas mereu foarte vii în mine.

În anul 2013 am avut un vis care m-a marcat profund. Mă aflam pe balconul unui bloc și priveam spre zona unde astăzi se află Catedrala Mântuirii Neamului. La un moment dat, o lumină albă uriașă, asemănătoare unui licurici, a coborât din cer și a căzut exact în acel loc. În clipa impactului, întregul cer s-a luminat, iar apoi m-am trezit.

Nu am încercat niciodată să explic acel vis în mod rațional, însă imaginea lui a rămas foarte vie în memoria mea și a influențat profund direcția artistică pe care am urmat-o ulterior.

În prezent lucrez la o serie inspirată din Apocalipsa după Ioan. Îmi doresc să redau aceste scene într-un mod diferit față de reprezentările canonice clasice, folosind simboluri și efecte vizuale care să ofere o experiență vie privitorului.

5. De unde vă inspirați atunci când creați?

Uneori mă inspir din vise, alteori din experiențe personale sau din cărți.

Încerc să nu mă las foarte influențat de ceea ce fac alți artiști, pentru că simt că astfel se pierde din autenticitate și curajul de a descoperi propriul limbaj vizual.

Îmi place să las ideile să vină natural și să construiesc imaginile din propriile trăiri și simboluri interioare.

6. Există artiști sau curente artistice care v-au influențat viziunea?

Da, cred că artiștii care m-au impresionat cel mai mult sunt Leonardo da Vinci și Albrecht Dürer.

Mi se par cu adevărat geniali prin complexitatea și sensibilitatea lucrărilor lor.

Nu cred că talentul meu poate fi comparat cu al unor astfel de maeștri, însă anumite elemente din viziunea lor le-am reinterpretat într-o manieră personală și contemporană.

Stilul meu este greu de definit exact. Respectă rădăcina bizantină și canonică, însă merge într-o zonă modernă, minimalistă și uneori aproape cinematografică.

7. Cum descrieți relația dintre emoție și procesul de creație?

Pentru mine, emoția și creația sunt inseparabile.

Cred că, în momentul în care începi să creezi, apare o legătură între interiorul omului și materialul pe care lucrează. Îmi imaginez această relație ca pe o energie sau o adiere continuă care se transferă din artist în lucrare.

Poate tocmai de aceea fiecare tablou păstrează ceva viu din starea și sufletul celui care l-a creat.

8. Care dintre lucrările realizate până acum are o semnificație aparte pentru dumneavoastră?

Nu pot spune că există o singură lucrare mai importantă decât celelalte. Toate sunt speciale pentru mine, pentru că în fiecare am investit timp, emoție și o parte din sufletul meu.

Cred că orice artist care creează sincer ajunge să privească fiecare lucrare ca pe o extensie a propriei sale trăiri.

9. Ce mesaj sau stare doriți să transmiteți publicului prin creațiile dumneavoastră?

Îmi doresc ca oamenii să simtă liniște, frumusețe și emoție autentică atunci când privesc lucrările mele.

Mi-ar plăcea ca, măcar pentru câteva momente, să fie scoși din agitația cotidiană și să intre într-o stare contemplativă.

Încerc să creez imagini care să transmită atât mister, cât și speranță, iar uneori chiar acel sentiment de uimire care te face să rămâi în tăcere în fața unei imagini.

10. Cum vedeți rolul artistului în societatea contemporană?

Cred că rolul artistului a rămas, în esență, același ca în trecut: să ofere o perspectivă diferită asupra lumii și să creeze emoție.

Există artiști care caută permanent noutatea și alții care păstrează tradiția vie. Eu cred că ambele direcții sunt importante.

Arta poate uni lumi diferite și poate transmite lucruri pe care uneori cuvintele nu reușesc să le exprime.

11. În ce direcție considerați că evoluează stilul sau expresia dumneavoastră artistică?

Aș spune că stilul meu merge către o combinație între bizantin modern, minimalist și influențe brâncovenești.

Încerc să creez lucrări care respectă rădăcina spirituală și canonică, dar care în același timp să aibă o expresivitate contemporană și o atmosferă aproape cinematografică.

12. La ce proiecte lucrați în această perioadă?

În această perioadă lucrez la seria „Un nou început”, inspirată din Apocalipsa după Ioan.

Am finalizat deja două lucrări de mari dimensiuni:

• „Un nou început – Fiul Omului”
• „Un nou început – Scaunul de Domnie și Curtea Cerească”

Urmează seria celor Șapte Trâmbițe și lucrarea „Un nou început – Raiul”.

Îmi doresc ca întreaga serie să funcționeze ca o experiență vizuală continuă, aproape ca un film în care fiecare scenă conduce spre următoarea.

Nu mă grăbesc deloc. Uneori pot lucra și șase luni la un singur tablou, pentru că încerc să las fiecare imagine să se construiască organic și să transmită exact atmosfera pe care o caut.

13. Ce planuri sau perspective artistice aveți pentru viitor?

Nu îmi place să forțez lucrurile. Prefer să merg după ceea ce simt și să las viața să curgă natural.

Îmi doresc să continui să creez, să evoluez și să îmi expun lucrările atunci când voi simți că seria este completă și transmite exact ceea ce am imaginat.

14. Ce v-ați dori ca oamenii să păstreze în suflet după întâlnirea cu arta dumneavoastră?

Mi-aș dori să rămână cu un sentiment de frumusețe, iubire și lumină interioară.

Dacă o lucrare de-a mea poate face un om să se oprească pentru câteva clipe, să simtă emoție sinceră sau chiar să lăcrimeze în fața frumuseții, atunci cred că mi-am îndeplinit scopul ca artist.