Borundel Cosmin - Restaurare

În primăvara anului 2021 am restaurat o scară interioară dintr-un apartament situat în zona Pieței Victoriei, București. Proprietarul, un medic, dorea să readucă la viaţă această scară care avea un mare potențial, dar era foarte degradată. Starea inițială era dificilă: multiple straturi de vopsea veche cojită, lemn uscat, crăpat și cu porțiuni lipsă. Procesul de restaurare Am folosit o abordare cât mai blândă cu lemnul vechi: Curățare manuală intensivă cu suflantă cu aer cald pentru îndepărtarea vopselei vechi fără a deteriora lemnul. Șlefuire manuală și mecanică în mai multe etape. Completarea zonelor lipsă cu chit de rumegus realizat manual. Finisaj final cu băiț în nuanță brun închis cald, care scoate în evidență frumusețea naturală a lemnului. Rezultatul final După aproximativ 6 săptămâni de lucru, scara a redevenit un element elegant și cald al interiorului. Fișă tehnică sumară: Locație: Piața Victoriei, București Tip lucrare: Restaurare completă s...

Introducere Fotografia abstractă nu se bazează pe subiecte clare, ci pe relații între lumină, formă și percepție. În aceste imagini, realitatea devine fragmentată, iar ceea ce contează nu mai este „ce vedem”, ci „cum vedem”. Spațiile arhitecturale, umbrele și contrastele devin elemente vizuale independente, desprinse de funcția lor inițială. În aceste cadre, imaginea nu mai funcționează ca document, ci ca interpretare. Lumina devine subiect principal, iar umbrele construiesc forme care nu mai aparțin strict realității, ci percepției. Structurile arhitecturale se transformă în ritmuri vizuale, iar spațiul capătă o dimensiune aproape simbolică. Aceasta este o serie dedicată fotografiei abstracte, în care lumina și umbra devin limbaj vizual.

Introducere Fotografia de natură este o explorare a echilibrului dintre lumină, viață și liniște. Spre deosebire de alte genuri, aici subiectul nu este construit, ci descoperit. În aceste imagini, natura apare în forme diferite: de la detaliu microscopic până la reflecții ample de peisaj, fiecare cadru surprinzând un alt tip de prezență vizuală. În aceste cadre, natura nu este doar fundal, ci subiect activ. Apa, lumina și formele organice creează compoziții spontane, în care echilibrul apare natural, fără intervenție. De la detaliul microscopic până la imaginea amplă a peisajului, fiecare fotografie surprinde o altă scară a aceleiași realități. Aceasta este o serie dedicată fotografiei de natură, axată pe observație, lumină și echilibru vizual.

Introducere Fotografia de arhitectură este o explorare a formelor, liniilor și relațiilor spațiale. Spre deosebire de portret, aici subiectul nu mai este emoția umană directă, ci modul în care spațiul este construit și perceput. Clădirile devin structuri vizuale, iar lumina și perspectiva transformă geometria în expresie. În aceste imagini, arhitectura nu este privită doar ca obiect construit, ci ca structură vizuală. Liniile verticale și orizontale creează stabilitate, în timp ce diagonalele introduc tensiune și direcție. Perspectiva devine un instrument esențial, ghidând privirea prin spațiu și definind profunzimea cadrului. Aceasta este prima parte din seria dedicată fotografiei de arhitectură, axată pe formă, structură și percepția spațiului.

Introducere În această etapă, portretul nu mai aparține unui singur individ, ci devine o formă de relație. Două sau mai multe persoane împart același cadru, iar atenția se mută de la interiorul unui singur subiect către dinamica dintre oameni. Aceste imagini surprind interacțiuni, apropiere, distanță, tensiune sau complicitate vizuală. În aceste cadre, relația dintre subiecți devine subiectul principal. Privirea nu mai este îndreptată către cameră, ci către celălalt, iar fotografia surprinde acest spațiu invizibil dintre oameni. Fiecare imagine devine o observație a comportamentului uman în stare naturală, fără intervenție directă. Aceasta este a treia parte din seria de portrete, dedicată interacțiunilor și relațiilor dintre oameni.

Introducere Dacă portretul direct creează un dialog imediat cu privitorul, această serie se mută într-o zonă mai tăcută. Aici nu mai contează privirea către cameră, ci ceea ce se întâmplă în interiorul subiectului. Aceste imagini surprind momente de introspecție, concentrare, detașare sau emoții discrete, în care omul nu mai „comunică”, ci „există” în propria stare. În aceste cadre, subiectul nu se adresează privitorului, ci propriului spațiu interior. Fotografia devine mai degrabă observație decât interacțiune directă. Absența contactului vizual creează distanță, dar în același timp deschide o zonă de interpretare mai amplă, în care privitorul completează povestea. Aceasta este a doua parte din seria de portrete, dedicată introspecției și stărilor interioare.