Treceți la conținutul principal

Expresivități plastice ale artelor textile în spațiul liturgic ortodox: Epigonatul (Bedernița) de la Mănăstirea Putna

Autor: Borundel Cosmin
Restaurator | Pictor | Mozaicar
Universitatea din București
Facultatea de Teologie Ortodoxă „Iustinian Patriarhul”
Restaurare artă sacră și patrimoniu mobil


Abstract

Artele textile liturgice reprezintă o componentă esențială a patrimoniului religios ortodox, îmbinând funcția decorativă cu cea simbolică și teologică.

Acest articol analizează epigonatul (bedernița) ca obiect de cult, din perspectiva istorică, compozițională și simbolică, cu referință la exemplarele medievale atribuite secolului al XIV-lea, inclusiv piesa asociată Mănăstirii Putna.


Introducere

În spațiul liturgic ortodox, artele textile nu reprezintă simple obiecte decorative, ci purtătoare de semnificație teologică și simbolică profundă. Broderiile, veșmintele și însemnele arhieresti fac parte dintr-un sistem vizual complex, în care materia este transformată în limbaj sacru.

Epigonatul, cunoscut și sub denumirea de bederniță, este unul dintre cele mai importante însemne arhierești, având atât rol funcțional, cât și simbolic.


Context istoric

Primele dovezi ale broderiilor liturgice românești apar în secolul al XIV-lea, în timpul domniei lui Vlaicu-Vodă, fiind menționate donații către mănăstiri precum Vodița. Aceste piese textile, realizate din materiale prețioase precum mătasea și firul de argint, nu au rezistat integral timpului din cauza degradării materialelor organice.

Printre cele mai vechi exemple păstrate sau atestate iconografic se numără obiecte provenite de la Mănăstirea Tismana, Cozia, Putna și Rădăuți, care evidențiază o continuitate a tradiției broderiei liturgice medievale românești.


Descriere compozițională

Epigonatul are, în general, formă rombică și este conceput ca o piesă simbolică bogat decorată. În exemplarele medievale, precum cel atribuit secolului al XIV-lea de la Mănăstirea Putna, compoziția este structurată central în jurul imaginii lui Iisus tronând, înscris într-o stea cu opt colțuri, simbol al celei de-a Doua Veniri.

În registrul iconografic apar arhanghelii Mihail și Gavril, heruvimi cu evantaie liturgice și simbolurile evangheliștilor, dispuse în colțuri, fiecare însoțit de inscripții brodate.

Elementele decorative marginale includ vrejuri vegetale, semipalmete și motive geometrice specifice epocii lui Ștefan cel Mare, precum crucea gamată și motivul „losange ouvert”, interpretat simbolic ca legătură între cer și pământ.


Interpretare teologică

În tradiția ortodoxă, veșmintele liturgice nu sunt obiecte autonome, ci purtătoare de semnificații teologice, raportate la economia mântuirii.

Epigonatul, ca însemn arhieresc, are o încărcătură simbolică profundă, fiind asociat cu autoritatea și responsabilitatea episcopală. El reflectă ordinea ierarhică a Bisericii și continuitatea slujirii apostolice.

În literatura patristică și liturgică, veșmintele sunt interpretate ca reprezentări vizibile ale realităților spirituale invizibile, fiecare element având o semnificație tipologică și simbolică.


Epigonatul ca însemn arhieresc

Epigonatul, cunoscut în tradiția veche și sub denumirea de „ancheiron” sau „învelitoare de mână”, este asociat simbolic cu smerenia și responsabilitatea slujirii.

În interpretările teologice, acesta amintește de gestul lui Pilat din Pont, care își spală mâinile în semn de nevinovăție, precum și de dimensiunea jertfelnică a slujirii liturgice.

În iconografia ulterioară, epigonatul a fost decorat cu scene biblice majore, precum Învierea (Anastasis), Schimbarea la Față sau Spălarea Picioarelor, consolidând rolul său catehetic și simbolic.


Fisa obiectului

Epigonat / Bederniță / Aer
Muzeul Național de Istorie al României – București
Datare: cca. secolul al XV-lea
Tehnică: broderie
Material: mătase, fir de argint aurit
Funcție: obiect de cult
Nr. inventar: C404


Concluzie

Studiul epigonatului evidențiază complexitatea artei textile liturgice în spațiul ortodox medieval, unde funcția estetică se îmbină inseparabil cu cea simbolică și teologică.

Analiza comparativă a surselor istorice arată că terminologia obiectelor liturgice a suferit variații de interpretare, existând confuzii între denumiri precum „aer” și „epigonat”, în funcție de contextul istoric și regional.

Aceste piese rămân documente vizuale esențiale pentru înțelegerea artei sacre medievale românești și a evoluției limbajului liturgic.


Bibliografie

  • Petrescu, Livia Ramona – Grafismul elementelor din broderia de cult din România (sec. XIV–XIX)
  • Muzeul Național de Artă al României – Arta din Moldova de la Ștefan cel Mare la Movilești (1999)
  • Lazarescu, Anca – „O broderie liturgică din timpul lui Ștefan cel Mare”, Revista Muzeelor, nr. 3/2004
  • Marian, Vasile – Expresivități plastice ale artelor textile în spațiul liturgic ortodox, ARS Academica, 2009
  • https://www.putna.ro
  • https://ephbalti.md



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Borundel Cosmin — Interviu despre artă, restaurare și lumină

Interviu realizat de Mihaela Badea, studentă la Facultatea de Teologie din Alba Iulia, în cadrul unui proiect dedicat artei contemporane. „Arta nu este doar o imagine sau o tehnică. Pentru mine, ea este o stare, o formă de căutare și uneori chiar un mod prin care omul poate atinge liniștea.” În cadrul acestui dialog am vorbit despre parcursul meu artistic, experiența în restaurare și mozaic monumental, proiectele realizate în România și în afara țării, dar și despre seria de lucrări inspirată din Apocalipsa după Ioan. Interviu 1. Cum a început parcursul dumneavoastră artistic? Mă numesc Borundel Cosmin și am început să pictez în jurul vârstei de 5-6 ani. La acea vreme nu înțelegeam exact ce făceam atunci când pictam, însă simțeam o libertate aparte, ca și cum aș fi primit o superputere. În jurul vârstei de 8 ani am început să particip la concursuri de pictură naivă, iar acest lucru m-a apropiat și mai mult de lumea artistică. Am obținut locul III la un concurs internațional organizat l...

Orașul colorat și bunica gigant – Vise din copilărie

În copilărie, am avut un vis ciudat, plin de contraste. Mă aflam într-un oraș vesel, cu blocuri mici, cochete, pictate în culori vii și luminoase, totul părea desprins dintr-un basm cu veselie și gingășie. Străzile erau curate, iar atmosfera era caldă, plină de lumină și de prospețime. Orașul avea o simetrie liniștitoare, aproape jucăușă, ca o lume în miniatură construită pentru siguranță și explorare. Dar, brusc, această armonie a fost întreruptă. În mijlocul acestui decor calm, a apărut bunica mea, însă nu așa cum o știam. Era imensă, ca un uriaș care umplea spațiul, o prezență colosală care domina orașul întreg. Se mișca printre clădirile mici, ca și cum lumea însăși devenise prea strâmtă pentru ea. Nu simțeam neapărat frică, dar o neliniște subtilă s-a instalat în mine. Totul se schimbase de scară: orașul, care părea sigur și prietenos, devenise brusc un labirint fragil, iar eu încercam să înțeleg cum aș putea să mă ascund sau să scap din fața acestei prezențe uriașe. Există în vis...

Restaurare Scară din Piața Victoriei – De la Vopsea Cojită la Lemn Elegant

În primăvara anului 2021 am restaurat o scară interioară dintr-un apartament situat în zona Pieței Victoriei, București. Proprietarul, un medic, dorea să readucă la viaţă această scară care avea un mare potențial, dar era foarte degradată. Starea inițială era dificilă: multiple straturi de vopsea veche cojită, lemn uscat, crăpat și cu porțiuni lipsă. Procesul de restaurare Am folosit o abordare cât mai blândă cu lemnul vechi: Curățare manuală intensivă cu suflantă cu aer cald pentru îndepărtarea vopselei vechi fără a deteriora lemnul. Șlefuire manuală și mecanică în mai multe etape. Completarea zonelor lipsă cu chit de rumegus realizat manual. Finisaj final cu băiț în nuanță brun închis cald, care scoate în evidență frumusețea naturală a lemnului. Rezultatul final După aproximativ 6 săptămâni de lucru, scara a redevenit un element elegant și cald al interiorului. Fișă tehnică sumară: Locație: Piața Victoriei, București Tip lucrare: Restaurare completă s...